Foto: Gheorghe Nistor

Dupa noua ani de la prima traversare a crestei muntilor Rodnei, pe care am facut-o de unul singur, am hotarat sa refac de data aceasta impreuna cu colegul meu Ionut aceasta tura de iarna.

Avand un echipament bun, un fizic si un psihic pe masura, am pornit spre localitatea Borsa, punctul nostru de pornire spre inima Rodneiului.

Desi aveam in spate fiecare un rucsac ce cantarea putin peste 20 de kg, urcusul pana in caldarea Iezerului a fost ca un antrenament, datorita faptului ca drumul a fost deschis de cativa schiori care s-au perindat pe acolo in aceste zile.

            Vremea fiind superba am reusit sa facem cateva fotografii deosebite cu piscurile semete ale Muntilor Maramuresului. Am alocat pentru aceasta tura sase zile, timp care ne era suficient pentru parcurgerea intregului traseu.

            Ziua a doua am pornit din caldarea Iezerului, urcand pieptis pe drumul de vara, nu inainte de a verifica starea zapezii pentru a nu produce vreo avalansa.

Startul s-a dat la ora opt dimineata si pana in Saua Pietrosului am facut trei ore. Aici am fost intampinati de un soare cu dinti si un vant care isi facea simtita prezenta daca stateai prea mult timp intr-un loc. Am lasat rucsacurile in sa si am pornit spre Varful Pietrosul – 2303 m, cel mai inalt din Carpatii Orientali.

Dupa o sedinta foto pe varf, ne-am continuat traseul spre Varful Buhaescu Mare. In creasta am fost intampinati de un vant puternic care spulbera zapada in toate directiile si iti taia respiratia. Am traversat apoi Varful Buhaescu Mic si Varful Rebra, coborand aproape de Saua Tarnita la Cruce , unde am hotarat sa montam cortul.

            Vantul care sufla cu putere ne-a ingreunat putin sarcina, dar pana la urma am reusit. Am topit zapada pentru a ne prepara supele si ceaiul si dupa o “cina copioasa” ne-am bagat in sacii de dormit. Toata noaptea cortul a fost zgaltait din toate incheieturile, asa ca somnul nostru s-a redus la mai putin de doua ore.

            In cea de a treia zi, vantul inca nu-si spusese ultimul cuvant, astfel ca  dupa micul dejun am fost nevoiti sa strangem corturile pe un frig cum numai la munte poti intalni. Cu toate acestea am reusit sa imortalizam cele mai frumoase peisaje de iarna care se pot face pe o creasta de munte, incepand cu rasaritul, crestele semete si terminand cu apusuri spectaculoase. Am continuat traseul urcand fiecare varf intalnit, asa cum trebuie facut pe perioada de iarna.

Spre orele dupaamiezii am ajuns aproape de Varful Negoioasa Mare unde am montat pentru a doua oara cortul. Tocmai cand am ajuns la locul de bivuac, soarele s-a ascuns dupa Varful Repedea, lasandu-ne intr-un frig mai ceva ca si inainte cu o zi. A urmat cea mai friguroasa noapte de pana atunci.

            Ziua a patra vremea a fost la fel de frumoasa si rece. Am strans cortul si am pornit spre Varful Negoioasa Mare cu gandul de a traversa pe partea nordica pe sub cele doua varfuri. Din pacate zapada mare, afanata, ninsa peste un strat mai vechi inghetat, nu ne-a permis acest lucru fara un risc major de avalansa.

Nefiind dispusi la asemenea riscuri am hotarat sa ne retragem pe Valea Repedea spre Borsa. Dupa alte trei ore am ajuns la o pensiune unde am profitat din plin de “civilizatie”.

            O tura frumoasa, chiar daca nu s-a reusit traversarea integrala a crestei, ne-am bucurat pentru imaginile facute, pentru experienta de care colegul meu Ionut a avut parte, fiind prima oara cand face asa o tura de iarna.

Speram ca la anul sa avem mai mult noroc.